Sevan Magid a fugit din Siria împreună cu părinții și frații săi în 2015, privind către un viitor incert. La un eveniment de informare pe tema integrării, ea a aflat despre oportunitatea de a face un stagiu la REHAU. După stagiu, a aplicat pentru o ucenicie și acum se află la al treilea an de pregătire ca funcționar industrial. Am vorbit cu ea despre munca ei de zi cu zi și despre viața sa de sirian în Germania.

Interviu cu Sevan Magid

"Sustenabilitatea nu înseamnă doar utilizarea atentă a resurselor. Ea și se asigură că oamenii din culturi diferite au aceleași oportunități.“

D-na Magid, cum ați ajuns la REHAU?

Când am venit în Germania, am vrut să învăț germana și să stabilesc contacte rapid. Am aflat despre opțiunea de a face un stagiu de două săptămâni la REHAU de la un prieten care lucrează și el la companie. Am dat un test de admitere, am aplicat pentru un stagiu comercial și am fost acceptată. Mi-a plăcut foarte mult stagiul, așa că am aplicat pentru ucenicie. În cele nouă luni dintre stagiu și ucenicie și am urmat două cursuri de germană. Cu toate acestea, la școala profesională, am avut probleme de înțelegere a celorlați la început. Toți termenii tehnici și dialectul local... Dar lucrurile s-au mișcat repede. La urma urmei, singura mea opțiune era să învăț rapid limba germană. Nu te poți adapta la o țară nouă dacă nu poți vorbi limba.

Au găsit și părinții și frații dvs. noi perspective?

Întreaga mea familie a avut noroc. Toți au reușit să își construiască o viață în Germania. Frații mei s-au înscris la internship-uri. Fratele meu mai mic este încă la școală. Iar tatăl meu a deschis o afacere în Hof.

Ce fel de parcus profesional aveați în vedere în Siria?

Am vrut să studiez și să devin inginer. Aș fi avut o mulțime de oportunități. Dar ar fi trebuit să studiez ingineria în alt oraș și nu am putut să ajung acolo din cauza războiului. De aceea, în cele din urmă, am ajuns să aleg limba engleză, deoarece puteam studia lângă orașul meu natal. Dar, din păcate, acea universitate a fost distrusă și ea în război. În ceea ce privește educația, Siria a fost cândva un model pentru lumea arabă. Dar când a izbucnit războiul civil, totul s-a schimbat.

Ca ucenic la REHAU ajungi să cunoști diferite departamente. Ați fost implicată în probleme legate de sustenabilitate?

Da, de exemplu, am lucrat în fabrica noastră de producere a canturilor. Aici am sortat surplusul de producție a cantului pentru a mă asigura că materialele returnate pot fi refolosite și că nu se irosesc materialele reciclabile.

Dar sustenabilitatea nu înseamnă doar utilizarea atentă a resurselor. De asemenea, înseamnă lucrul de zi cu zi în echipă și se asigură că oamenii din culturi diferite au aceleași oportunități. Un proiect specific de sustenabilitate la REHAU este investiția în formarea internă și adaptarea tinerilor la mediul de muncă. Sunt un bun exemplu în acest sens. Îi sunt recunoscătoare firmei REHAU pentru că mi-a dat posibilitatea de a face ucenicie aici.

Ce părere aveți despre viața dvs. în Germania?

Când sunt întrebată de unde vin și răspund „Siria” mă tem adesea de cum vor reacționa oamenii. Există multe prejudecăți cu privire la refugiați, de exemplu, că primesc bani de la guvern pentru a nu face nimic. Dar pentru mine, a fi „refugiat” înseamnă că am pierdut multe: prieteni, rude, cultura mea. Am venit în Germania și am simțit că m-am născut din nou la 20 de ani. Trebuie să reînvăț totul de la zero: limba, prietenii noi, societatea, vecinii, sărbătorile legale, cultura. Uneori este foarte greu.

Dar cred că toți putem învăța ceva unul de la celălalt. Mulți refugiați doresc să rămână în Germania și să arate că integrarea este posibilă și că poate aduce diversitate și noi perspective.

Unii germani se tem că noi refugiații schimbăm societatea germană. Pot să înțeleg și asta. Dar dacă ambele părți vorbesc între ele și toată lumea conviețuiește pașnic, țara va crește și se va dezvolta. Trebuie să continuăm să vorbim între noi, astfel încât istoria să nu se repete.